HeadHunter – de ce? Ce e?

Head-Hunter-600x450

De multe ori am vrut să pot discuta cu autorii şi să-i întreb de ce şi-au ales un anume pseudonim sub care să-şi scrie aventurile. Poate simţeam nevoia unei justificări, totuşi citeşte şi vei vedea ce am dorit să spun.

În secolul XXI un HeadHunter este un om ca oricare altul, dar cu o meserie aparte. Este genul de om care se pricepe la oameni. Asta este meseria sa, să se priceapă la oameni. Companie fiind sau mic business aflat la început de drum, pe el îl vei chema ca să-ţi găsească potenţiali candidaţi pentru job-urile pe care le ai scoase la concurs.

De asemenea ca furnizor de servicii, pentru că în cele din urmă şi eu sunt un furnizor de servicii, cineva plăteşte timpul meu petrecut pentru a crea conţinut digital (fie el software, fie content pe un website), la un moment dat poate doresc să fac o schimbare în carieră. Un headhunter este persoana la care pot apela pentru a găsi rapid şi simplu (a nu se înţelege ieftin, totul pe lumea asta are un preţ, după cum spuneam timpul meu costă) un nou/alt loc de muncă, în timp ce eu îmi pun ordine în problemele personale.

Head hunter-ul este o persoană care se pricepe mult mai bine decât un om oarecare în a găsi un loc de muncă. Deşi mă repet, asta este meseria sa, găsirea de locuri de muncă. El este căutat atât de companiile ce doresc să se extindă şi caută angajaţi, cât şi de oameni ce îşi caută un loc de muncă. Dacă ar fi să comparăm cu un alt domeniu, pe înţelesul tuturor, un headhunter se aseamănă unui agent imobiliar. Ştie ce să ia şi unde să ducă pentru ca ambele părţi implicate în proces să fie fericite.

La un moment dat mă aflam în perioada dintre două joburi. Căutam activ un loc de muncă. Am avut zile în care depuneam şi 20 CV-uri în timp ce aveam planificate deja 7 interviuri pe parcursul unei săptămâni. La un moment dat am apelat la o firmă ce oferea consultanţă în privinţa locurilor de muncă pentru a-mi fi evaluat CV-ul. Doream să aflu de ce nu mă angajează companiile sau, şi mai bine, de ce nu oferă ceea ce le cer. Am aflat multe lucruri interesante care m-au ajutat să mă prezint mult mai bine în timpul interviului (abstractizând, CV-ul este o formă de interviu, dacă mie ca angajator îmi atrage în mod plăcut atenţia atunci voi dori să aflu mai mult şi te voi suna). Am ajuns la un nivel destul de ridicat, evaluam companiile unde aplicam încă de la intrarea în curtea instituţiei şi învăţasem să ştiu la ce să mă aştept de la acea companie. Mi-a fost de ajutor, m-a ajutat în cele din urmă să am job-ul dorit în condiţiile dorite de mine.

Cred că până aici s-a înţeles destul de bine ce face un headhunter. Este o persoană faţă de care putem să nutrim sentimente pozitive. Totuşi dacă  mergem puţin înapoi în timp, vom vedea că lucrurile iau o cale literalmente interesantă. În acest loc lucrurile chiar se împart în două tabere şi pentru a fi în siguranţă trebuie să te afli în tabăra câştigătoare.

Video_by_MissWiggle

Vânătoarea de capete s-a practicat în zone precum Oceania, sudul Asiei, Africa centrală şi de vest. Dacă este să aducem şi o referinţă temporal-spaţială, acest tip de vânătoare s-a practicat şi de unele triburi celtice, germanice şi vikinge. Cel puţin în Europa, conform unor surse, acest gen de vânătoare se practica încă la sfârşitul secolului XIX.

Este o practică ce implică practic deposedarea trupului de capul ce îl poartă. Ritual barbar ce îşi ascunde manifestarea sub diverse motivaţii mai mult sau mai puţin aducătoare de linişte în inimile noastre. Sunt antropologi ce susţin ideea că practica acestui ritual violent are rolul de a aduce o balanţă cosmologică în comunitate şi totodată de a arăta vitejia şi bărbăţia celui care-l practică. Este un mod de a-i asigura pe câştigători de faptul că victimele lor le vor fi servitori în viaţa ce va urma. În această privinţă, totuşi, occidentalii sunt de acord cu faptul că este un ritual, scopul fiind diferit de la un caz la altul, dar rămâne un ritual practicat de comunităţi pentru a stabilii reguli şi relaţii.

COLLECTIE_TROPENMUSEUM_Portret_van_een_Dajak_krijger_op_Borneo_met_twee_van_hoofddeksels_voorziene_schedels_in_zijn_handen_en_een_kleed_over_zijn_schouder_TMnr_60043379

În Malaysia, acest ritual încă se practica la început de secol XX. Povestea spune despre un misionar catolic ce ar fi găsit pe insula Goaribari 10.000 de capete. Localnicii (locuitorii din Papua noua Guinee) credeau că în craniu sălăşluieşte o forţă, am putea să-i spunem mana, ce poate fi folosită de cel ce deţine craniul. Ergo, cu cât ai mai multe cranii cu atât mai multă mană şi cum până acum oamenii normali se nasc cu un singur craniu, cea mai simplă metoda de a face rost de mană este să iei craniul inamicului (am deviat cu această frază însă aceasta-i realitatea crudă).

Despre Asia de Sud Est, sunt relatări ce fac referire la triburile Murut, Ilongo, Iban, Dayak şi Wana cum că ar fi practicat această activitate în scop ritualic, nu neapărat ca practică uzuală pe timp de război, cum era cazul altor triburi de pe mapamond. Poţi afla despre aceste fenomene şi practici căutând mai multe detalii despre triburile mai sus enumerate.

Astfel de practici au avut loc şi probabil încă mai au loc în diverse regiuni ale lumii. Totuşi pe cât de groteşti sunt, dacă stăm să-i înţelegem pe fiecare în parte, vom tinde să le dăm dreptate.  Cu un lucru pot fi de acord, acela că în craniu într-adevăr sălăşluieşte o forţă creativă. Însă nu doar cerebelul şi craniul ne fac să fim deosebiţi, ci tot organismul pe care-l avem la dispoziţie.

Pentru a încheia într-o tentă pozitivă, te invit să vizionezi un film referitor la activitatea plăcută de head hunting despre care povesteam în introducere.

HeadHunter_movie

Piesa următoare a fost lansată în 1988, iar albumul pe care a fost inclusă a realizat maximul de vânzări pentru un album publicat de casa de discuri Wax Trax! Records. Melodia fiind un hit în scena muzicii electronice, industriale.

Concluzia… Pseudonimul acesta mă face să mă gândesc la tot felul de lucruri bune şi rele. Pentru mine el poate să concentreze în mod egal bunătatea, pacea şi bunăstarea alături de sentimente şi acţiuni precum ura, frica, răzbunarea şi războiul. Practic sumează destul de bine ceea ce înseamnă umanitate pe timp de pace şi război, din cele mai vechi timpuri până în prezent.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.